Ziua 22 + Ziua 23. Meditație și extaz.

Internet este, odihnită sunt, așa că hai să începem cu începutul.

Ziua 22. Palas de Rei – O Pedrouzo. 48 de km.

O zi absolut minunată! Pădure multă, vreme perfectă pentru mers , companie plăcută și muzică bună … Am pornit la drum alături de băieții pe care îi cunoști deja, Matt și Dan. Am hotărât să ne oprim pe la ora 10:00 pentru mic dejun și apoi pe la 14:00 pentru prânz, astfel încât să ajungem la o oră cât de cât decentă și să găsim și loc la albergue. Planul fiind făcut, am pus căștile în urechi și am pornit. Abia ce descărcasem o melodie de o oră , pe telefon, pentru meditație, așa că am avut ce asculta… De vreo 6 ori, chiar. Mi-a prins tare bine astăzi să fiu în starea acesta de meditație continuă… M-am simțit atât de conectată cu Pământul, cu natura, cu mine, cu Universul, iar senzația aceasta este absolut MINUNATĂ! Pur și simplu simți că totul este posibil, că poți muta munții din loc , că ești aici și peste tot în același timp, că zbori, că plutești cu ușurință și cu bucurie în orice colț al oricărei lumi.

Astăzi am primit una dintre cele mai frumoase ștampile de pe traseu, de la un român… Ionuț Preda, paralimpic, care a făcut El Camino de atât de multe ori încat numărul kilometrilor acumulați este echivalent cu înconjurul lumii de 2 ori. Adaug și peste 100000 de km făcuți pe bicicletă, prin lume, având un picior amputat. Fiindcă am fost în meditație aproape tot drumul, cei 48 de km i-am făcut cu ușurință și: de ce am făcut atât de mulți km pe zi? Pentru că mă conectez la natură , merg și las gândurile să se curgă , meditez și simt că mă umplu de energie , pentru că îmi place să merg pe jos , să simt pământul sub tălpi , pentru că m-am simțit bine mergând fiecare km, fiecare cm și pentru că am făcut totul pentru mine, cu iubire și recunoștință pentru că SUNT pur și simplu . Am lăsat teama, competiția, ego-ul să plece și le-am înlocuit cu iubire și recunoștință. Și știi cum se simte asta? FANTASTIC! ABSOLUT MINUNAT!

Am ajuns cu bucurie în O Pedrouzo, într-un albergue uriaș, cu o cameră de 75 de locuri. Cel mai mare albergue în care am stat și cel mai populat. Se vede că te apropii de Santiago și sunt din ce în ce mai mulți pelerini. Memorabil a fost faptul că pentru prima dată am putut comanda mâncare direct la albergue. Un LUX! Am pus mâna pe telefon și am comandat o pizza vegetariană absolut delicioasă!

În acest timp, m-am apucat de scris și aveam ceva inspirație și chiar aproape scrisesem tot ce voiam să îți transmit… Apoi m-am bucurat de mâncare și… Ghici ce?! Oboseala a început să apară și atenția a început să scadă, așa că o clipă de neatenție a fost suficientă pentru a șterge tot ce am scris. M-am gândit la tine, că te vei întreba Ce mai face Andra?, însă somnul a fost atât de puternic încât mi-a închis pleoapele și mi-a oprit mâinile din tastat.

Aș fi vrut să îți scriu următoarea dimineață, în Ziua 23 doar că….Ziua 23. O Pedrouzo – Santiago de Compostela. 20 + 13 km.

Am pornit dis-de-dimineață, la ora 06:00, cu gândul că mai sunt câțiva km și voi ajunge la fix pentru a lua micul dejun la Santiago, în fața catedralei.

Matt s-a trezit și el și am pornit împreună. Dan s-a mai bucurat un pic de somn.

Am mers prin pădure, am prins un răsărit feeric printre copaci și am intrat într-un nor pufos prin care am mers până la Santiago. Acești ultimi 20 de km am avut senzația că sunt atât de obositori! Părea că merg și tot merg și încă merg și sunt în același punct. Însă, dintr-o dată, a apărut un oraș mare înaintea mea, cu o autostradă generoasă pe care am travesat-o și am avut pentru prima dată senzația de „Wow! Mașini, agitație, urbanism! E real?”

Am avut emoții puternice când am văzut plăcuța cu Santiago în fața ochilor mei! Mi-au dat lacrimile de bucurie, însă adrenalina care era pompată în mine mi-a împins rapid un zâmbet larg pe toată fața , și am continuat să merg în același ritm și cu același avânt ca pentru încă 20 și ceva de km. Da, deja a devenit obișnuință pentru corpul meu să merg și să tot merg pe jos. Și îmi plaaaaace!

Mi-au dat lacrimile din nou când am intrat pe o străduță îngustă și am întrezărit un turn al catedralei. Wow! E real? Chiar am ajuns?! Aici este? Am plâns din nou de bucurie și, în același timp, am început să râd și să simt atât de multă fericire și energie în fiecare celulă a corpului meu! Am simțit cum am renăscut, cum m-am umplut de energie pentru a face încă un Camino și încă unul și încă unul și tot așa. De unde vine această energie? Mulțumesc! Și cum poate fi mai bine de atât? Am început să dansez , Matt, are filmarea și o voi posta curând, am meditat pe jos în fața catedralei , și chiar m-am întins pe jos, direct pe piatra cubică caldă și plăcută.

Iar acum? Iar acum hai să îmi ridic diploma! O voi posta zilele acestea. 713 km am făcut în mod oficial. Peste 900 am făcut cu tot cu plimbările prin orașe. Voi posta detalii în următorul articol. O experiență de vis, plină de daruri minunate! Camino este cu adevărat ceva MAGIC! FABULOS! Mulțumesc! Și cum poate fi mai bine de atât?

Iar ziua a continuat… Am luat autobuzul și am sperat că îți voi scrie în tot acest timp, până ajung la Finisterre (Fisterra). Ce s-a întâmplat de fapt?! Am adormit aproape tot drumul, 3 ore, până când parcă am auzit o chemare. Oceanul tot trăgea de mine să mă trezesc, iar când am făcut asta, am rămas profund impresionată! Vei vedea în poze cum cerul se unește cu marea prin nori pufoși și deși , creând o imagine atât de frumoasă, ca din poveștile fantastice.

Da, după 3 ore de mers cu autobuzul , mi-am simțit picioarele mai obosite decât după o etapă de mers și parcă îmi venea să mă tot plimb. Cert este că am ajuns la Capătul Lumii, Fisterra, , iar după ce am lăsat rucsacul la albergue am pornit la plimbare până la far. 33 de km, ca să simt că am mers…

În seara aceasta, am ajuns cu toții în Finisterre, adică și Matt și Dan, motiv pentru care am decis să sărbătorim! Hai să mâncăm! Unde? Am găsit un restaurant atât de bun, m-am bucurat de o paella absolut delicioasă (îți arăt poze), de un vin foarte bun și de o companie MINUNATĂ! Am nimerit un restaurant scump, select, și binemeritat! Gata! Fără Bocadillo și fără Tortilla de papatas! A meritat să sărbătorim! Merităm!

Mâine vreau să merg să îmi cumpăr o rochiță nouă, drăguță, ca simbol a unui nou început. Îmi doresc niște cercei, un medalion și… Un tatuaj micuț și cochet. Să vedem ce mi se arată zilele acestea. Voi sta 3 zile în Finisterre, căci îmi doresc să mă odihnesc, să mă bucur de plajă și de ocean (știi cât de bine mă simt la mare și la ocean, cât de atrasă sunt de aceste locuri și cât de mult le iubesc! ). Îmi doresc să meditez asupra a ceea ce sunt, ceea ce îmi doresc, ceea ce a însemnat Camino și ceea ce înseamnă, să meditez cu și mai multă claritate și să petrec timp prețios doar în compania mea.

Pe 29 august mă întorc în Santiago. Este timpul să ne reunim cu toții , cei care ne-am întâlnit pe Camino și ne-am împrietenit de-a lungul timpului , să petrecem împreună, toți, la același albergue, chiar în Piața Centrală. Până atunci te țin la curent cu Ce mai face Andra la Finisterre. De data aceasta am internet la albergue, motiv pentru care voi fi la zi cu noutățile.

Mă voi duce la somn acum, este ora 01:50 și parcă aș vrea să intru un pic în lumea viselor.

Îți mulțumesc pentru că ești alături de mine în această experiență minunată! Sper că am adus ceva frumos în viața ta, că am trezit ceva minunat în tine, că ți-am transmis energie bună și am contribuit la starea ta de bine! Dacă îți dorești, poți fi și tu contribuție la această experiență minunată, așa cum simți tu de cuviință! Îți mulțumesc și îți doresc să ți se întoarcă însutit! REVOLUT: 0743402607. ING: RO14INGB0000999907974932

LIKE. LOVE. SHARE. FOLLOW. Iubire necondiționată, lumină și bucurie în viața ta! #cemaifaceandra#santiagodecompostela#elcaminofrancez#camino#recunostinta#Thankful#friendship#prietenie#paella#Congrats#Congratulations#celebration#celebrating