Ziua 1. El Camino de Santiago.

Astăzi am ajuns la Zaragoza, Spain. Vreo 3 ore și jumătate de zbor , timp în care am dormit și m-am trezit fix pentru câteva poze și am adormit la loc…

No, am aterizat și a început aventura. Busul către centru se ia de la vreun km de aeroport, așa că am mers pe jos pe ceva drum gen autostradă și a fost cel puțin dubios. Să adaug faptul că era singură pe drum? Am ajuns în stație, niciun tonomat de bilete. Vine bus , urc, nimeni nu vorbește engleză. Deduc că am nevoie de un card pentru bilete și, pe scurt, am mers fără bilet până la destinație. Mulțumesc Universului pentru călătoriile gratuite pe care mi le oferă și pentru toate oportunitățile faine pe care mi le aduce!

Ajung la #hostel cu bine și apropo, îl recomand: Albergue La Posada Del Comendador. Deși recepția e ușor deprimantă, camerele sunt curate și spațioase, băile sunt curate și personalul amabil. Din nou, am realizat că ar fi fost bine să fi știut să leg câteva propoziții în spaniolă. Până la finalul călătoriei o să „ablo espaniol” mai ceva ca în filme…

Am luat cina pe malul fluviului #Ebro , al doilea cel mai lung curs de apă din Peninsula Iberică. Este singurul râu din Spania care la vărsare prezintă o deltă și nu un estuar.

Am hoinărit puțin prin centru și m-am bucurat de un apus foarte frumos. Am profitat de atmosfera aceasta pentru meditație și pentru câteva momente de recunoștință. A fost magic!

Conștientizările de astăzi? O la la! Unde tot fugim atât? Unde, de ce și pentru ce atâta grabă? Unde suntem, de fapt? Suntem în prezent? Și cum ar fi să știm să ne bucurăm de prezent, să fim în prezent, să fim conștienți, să trăim cu conștiență, să fim asumare, să trăim asumați și să știm cum să fim asumați? Să știm când și cum să zicem „nu”, să știm că putem să zicem „nu” și că este perfect în regulă să refuzăm, să știm când, cum și ce să refuzăm, să știm ce, când și cum să acceptăm în viața noastră. Și ceea ce împiedică asta să fie extras, distrus și decreat în totalitate ACUM pentru totdeauna, din toate timpurile, din toate planurile, din toate nivelurile conștiinței, din toate celulele corpului, din corpul prezent și viitor. Mulțumesc! Așa este și așa să fie.

Apropo! Astăzi am găsit primul semn Camino și m-am bucurat precum un copil. Îți las și câteva fotografii care să îți bucure ochii și să te umple de un vine bun.

PS: picnicul de ieri a fost tare fain , iar întreaga plimbare de ieri a însumat 15 km. Astăzi am fost relax cu doar 10 km.