Urmează un nou El Camino.

Ce mai face Andra?

Oh, da! De multă vreme te-am lăsat fără să mă mai citești. Am trăit atât de multe experiențe absolut minunate, și în același timp am fost ușor… bine… Foarte copleșită de activitățile intense pe care le-am avut. Însă mi-a plăcut enorm.

06:33 este ora la care mă trezesc și acum, zilnic. Asta dacă nu cumva petrec vreo după-amiază târzie, ce se întinde mult în noapte, într-o companie absolut minunată, ce merită să anulez alarma de dimineață…

Pregătesc micul dejun pentru mine și pentru Mihai, dar și pentru Sissis și Yokan. Cei doi din urmă? Pisicile. Ah, da! L-am adoptat, relativ recent, și pe Yokan, o minunăție de motan. Sunt fericiți amândoi că se au unul pe altul atunci când eu sunt la schi, ori plecată pe undeva prin lume…

Pregătesc hainele de schi , dar și pe cele de grădiniță, ale lui Mihai, verific să am tot echipamentul pentru pârtie , iar uneori și pe cel pentru dans, de diseară. Aseară am ajuns târziu, iar tot ce mi-am dorit a fost să citesc povestea de „Noapte Bună” și să mă cocoloșesc în moalele patului, între perne, lăsându-mă purtată de vise și de un somn adânc.

Îl las pe Mihai la grădi și pornesc apoi spre copiii de la alte grădinițe, care mă așteaptă să îi echipez și să îi duc la ciocolată caldă și salam de biscuiți. Ah, da… Asta după ce ne distrăm copios pe pârtie!

Prima serie s-a încheiat, sunt obosiți și adesea copiii adorm pe mașină, până la grădi. Iar cei cu baterii mai puternice, continuă să cânte, să râdă și să se exteriorizeze cu tot aerul pe care îl au în plămâni + o extra-doză pe care nu știu unde o țin. Gălăgie?! Puțin spus! Însă sunt fericiți. Iar asta mă umple și pe mine de entuziasm.

Seria a doua se încheie pe la 16:00, iar până strângem echipamentele și pornim spre Brașov ajung numai bine, direct la cursurile de dans. 20000 de pași, o nimica toată, într-o zi obișnuită… Însă ghici ce?! Energia este pe plus și în continuă creștere, iar de la o zi la alta sunt tot mai entuziasmată. Sunt entuziasm. Sunt fericire. Sunt. Mulțumesc.Iar acum, seara, când ajung acasă… Știi ce îmi doresc… Iar mâine o iau de la capăt. Absolut fabulos!

Cam așa au arătat ultimele luni… 28 aprilie, ultima zi de schi. Am simțit cum ceva s-a rupt din mine, cum am pierdut ceva. Mi-au fost necesare câteva zile ca să înțeleg cu adevărat, să mă detașez și să accept noua ordine a lucrurilor… Au ieșit dintr-odată tot soiul de sentimente și emoții uitate: tristețe, apatie, singurătate și toate asezonate cu lacrimi și sughițuri și… Ai ghicit! Cu muci cu tot… Pff…

Am învățat să recunosc emoțiile, să le accept și să lucrez cu ceea ce iese la suprafață din ceea ce experimentez. Curăț și vindec. Însă cea care tot apare și reapare, dar care are să se disipeze și ea, este singurătatea. Iar aici încă mă întreb ce este bine în asta și încă nu văd? Ce este de învățat de aici? Ce oportunități sunt aici? Și cum poate fi mai bine de atât?

Iar că veni vorba de singurătate, urmează să plec din nou, pe Camino. Singură. Iunie. El Camino, Via de la Plata. 1006 km în linie dreaptă, vreo 1500 în realitate. 28 de zile. Plecare din Sevilla, spre Santiago de Compostela și apoi spre Finistere. Este cel mai lung traseu, 40-45°C, fără umbră, în câmp deschis, cu etape de peste 30 de km pe zi. Toate acestea sunt doar date informative, fără să le pun etichete de vreun fel. Adaug și faptul că este un traseu ales de doar 4% dintre pelerini… Mă bucur că sunt unul dintre cei care confirmă acest procentaj. Îți voi scrie zilnic, așa cum te-ai obișnuit și te voi inspira cu trăirile din călătorie. Poate ți se face (și mai multă) poftă de viață, de aventură, de călătorie, de a fi. Apropo, aștept contractul de la editură. Urmează cartea, partea I: „Călătorie în pandemie”.Și cum poate fi mai bine de atât?

Îți povestesc toate acestea dintr-un colț de soare, de deasupra unui covor de păpădii, privind spre Postăvarul, cel încă în zăpadă. O stare profundă de relaxare, de bine, de calm, de meditație. Aud păsări care colorează tabloul și simt căldura soarelui cum îmi înroșește obrajii. Deși împlinită, îmi vine să plâng. Însă m-aș bronza cu urme, așa că mă abțin… Încă mai vindec rana asta… Iar acolo unde ești în același asentiment, extragi, distrugi și decreezi în totalitate, pentru totdeauna? P&P. Și cum poate fi mai bine de atât? Și ce altceva mai este posibil?

Ei bine, rămân fără baterieși vreau să și dansez un pic. Îți mulțumesc că îmi ești alături. Sper că am fost contribuție pentru tine astăzi.

Dacă vrei să fii și tu contribuție la experiența Camino ce urmează să înceapă, o poți face pe Revolut ( 0743402607) sau ING (RO14INGB0000999907974932). Îți mulțumesc și îți doresc să ți se întoarcă însutit. Și cum poate fi mai bine de atât? O zi fabuloasă! Iubire și lumină. #cemaifaceandra#cmfandra#schi#ski#snowboard#caminodesantiago#elcamino#cumpoatefimaibinedeatat#afi#trairi#experiente#aiciacum