Monitor de schi. MP Sport.

Trăiesc, din nou, una dintre cele mai frumoase experiențe din viața mea. Sunt profund recunoscătoare pentru asta și sunt atât de entuziasmată încât împărtășesc și cu tine.

Sunt instructor de schi și snowboard. Bun! Dar dincolo de titlul acesta, ceea ce este wow , de fapt, este ceea ce simt, ceea ce trăiesc din această experiență. Bucuria și veselia copiilor pe pârtie, a adulților care își înving teama și barierele mentale și emoționale, entuziasmul și extazul pe care le trăiesc atunci când îmi văd elevii că se distrează alunecând pe zăpadă, stăpânind schiurile sau placa de snowboard… Iar tot ceea ce îți transmit prin aceste cuvinte, înmulțește acum cu 1000 și vei simți doar 10% din ceea ce trăiesc, de fapt, în ultima vreme…

Unde mai pui și energia aparte pe care ți-o dă natura, aerul acela pur, de munte, zâmbetele și prietenia tuturor celor de pe pârtie?! Pur și simplu te cuprinde o poftă de viață și o stare de iubire profundă pentru tot ceea ce există. Și cum poate fi mai bine de atât?

Povestea aceasta include oameni care îmi sunt atât de dragi, care mi-au deschis ochii către orizonturi pe care nu le-am cunoscut până acum și cărora le sunt recunoscătoare că există în viața mea. Râd atât de mult și des și cu poftă și sunt plină de energie. Mă simt fericită. Sunt împlinită. Ți-aș face cunoștință cu oamenii despre care îți zic, printr-un tag, însă te aștept pe pârtie să îi cunoști și tu.

Și da, corpul fizic simte un pic acele „dedesubturi” ale „statului” pe pârtie: gâlme pe tibie de la clăpari , palme aspre și exfoliate , unghii rupte și exfoliate , puncte roșiatice pe față, de la frig (-15/-20°C în ultimele zile), ceva tensiuni musculare adunate pe la umeri și aș putea să mai adaug și altele, însă ghici ce?! După schi am cursurile de dans , unde toate acestea dispar, apoi vin îmbrățișările și pupicii lui Mihai alături de povestea de „Noapte Bună!”, un somn bun și a doua zi sunt, din nou, plină de energie! Și cum poate fi mai bine de atât?

Astăzi, fără cursuri pe pârtie. Prima zi din ultimele 3-4 săptămâni. Sincer îți zic, simt că lipsește ceva din mine… Și da, înțeleg Universul că îmi dă pauza aceasta cu un scop, însă aș fi incorectă să afirm că accept cu deplină plăcere această pauză. Măcar o oră pe pârtie, un curs, ceva?! Mă bucur enorm că uite, în felul acesta, îți scriu ție și împărtășesc cu tine ultimele vești despre Ce Mai Face Andra.

Wow! Îmi vin în minte amintiri după amintiri, ca și cum am trăit 10 vieți în ultima lună de zile. Este o stare absolut fabuloasă și absolut feerică! Uuuhuuuu! O nouă zi fabuloasă! Cât de genială este existența însăși! Îți mulțumesc că ești alături de mine și că mă citești.

Apropo, uite, poate tu poți fi contribuție în vreun fel la ceea ce urmează să îți zic… Poate ai urmărit călătoria El Camino și poate cunoști și faptul că în urma acestei experiențe s-a născut o carte, un jurnal de călătorie. Da, am scris o carte , am pus iubire, energie minunată și tot ce este mai bun în paginile ei. Și ghici ce? Am trimis-o la editură, a fost acceptată și tot ce mai este de făcut este să dau „OK-ul” pentru a fi tipărită. Doar că pentru acest pas, sunt în căutarea unor sponsori și te întreb pe tine, oare cum poți fi contribuție la acest proiect? Pe cine cunoști și cine s-ar bucura de promovare pe coperta cărții pentru contribuția în lansarea acesteia? Îți sunt profund recunoscătoare pentru gândurile bune și energia bună pe care le trimiți în împlinirea acestui vis. Îți doresc să ți se întoarcă însutit!

Ei bine, te las să te delectezi cu câteva poze de pe pârtie, iar eu mă duc să meditez un pic , iar apoi să mă joc cu Mihai. Ne vom uita împreună la un film de desene animate și, pentru că ieri a fost ziua de înghețată și nu am sărbătorit-o, o vom face astăzi! Și cum poate fi mai bine de atât?