Experiența Camino.

Experiența #Camino mi-a schimbat viața foarte mult, asta este cert. Așa cum ai citit deja, am trăit atât de multe experiențe absolut minunate, care mi-au adus atât de multe conștientizări! Sunt recunoscătoare pentru fiecare clipă pe care am trăit-o și da, totul a fost la #superlativ și există doar părți bune ale acestei povești și îți voi spune de ce.

Am primit mai multe întrebări și ofer răspunsuri aici, pentru că în felul acesta poate te bucuri și tu de un „Aha!” care să trezească ceva frumos în tine.

Da, am avut perioade în care m-au durut picioarele extrem de tare. Pe o scară de la 1 la 10, durerea a fost cam de 27.5… Glezna dreaptă era atât de umflată, încât osul acela nu se mai vedea deloc. Mi-am desfăcut adidașii la maxim pentru a-mi încăpea piciorul. Călcâiele au fost și ele minunate! Am avut momente în care mă dureau de îmi venea să merg în mâini… Făceam glume cu Katarina: Acum este momentul să fii una cu o piatră, să te rostogolești la vale cu atâta ușurință… Am avut bășici la degetele de la picioare, din fericire, nedureroase. Însă erau umflate, iar degetul mic nu se mai distingea ca fiind deget. După fiecare etapă îmi masam picioarele cu #doTerra și spărgeam bășicile acelea cu un ac… Un pic de betadină și gata… Ca noi! Durerea musculară și tensiunea din tendoane se resimțeau puternic după pauze. Mă ridicam de pe bancă și mă târam vreo 500 de metri, după care toate erau bune și frumoase. Da, am avut multe momente că acestea. Muuuuulte. Ce am făcut? Le-am văzut mereu ca un prilej de a vindeca ceva în mine, o #oportunitate de a #medita, de a-mi simți corpul, de a fi conștientă de mine și de #prezent, de a mă duce în locul dureros și a înțelege ce anume se petrece cu adevărat acolo și ce scoate la suprafață acea trăire.

Rezultatul?! În primul rând, durerile au dispărut, ceea ce este minunat! În al doilea rând, am eliberat griji, temeri, vinovăție, rușine și alte emoții cu frecvență joasă. Rezultatul? Am mers sute de kilometri cu un #zâmbet larg pe toată fața , cu o energie imensă, într-o stare continuă de fericire. Dacă am vrut vreodată să renunț? Niciodată. Mai mult decât atât, chiar aveam în gând posibilitatea de a mă întoarce acasă, pe jos. Zborurile din România către Spania au fost anulate, și tot apăreau regiuni din Spania, pe lista celor cu risc crescut de infectare Covid. Din fericire, am fost și sunt ocrotită și am călătorit cu bine tot timpul. În plus, mă aștepta Mihai acasă. Altfel, ne vedeam de Anul Nou, vedeam artificiile impreună.

Am avut momente când m-am gândit că aș face autostopul pentru următorii 3 km. Da, oboseală fizică, psihică… Mi-am amintit de fiecare dată că totul se întâmplă cu un scop, că sunt în #MomentulPotrivit la #LoculPotrivit și că fiecare clipă este o oportunitate de a mă cunoaște cu adevărat: ce se întâmplă cu mine? Ce simt? De ce simt asta? Când am mai simțit asta? Ce credințe ies la iveală? Sunt adevărate aceste credințe? Cum m-aș simți fără o anumită credință? Și uite așa am dat afară o multitudine de emoții și convingeri pe care le căram cu mine de atâta timp… Am deschis bariere și am înlăturat limitări… M-am simțit și mă simt ușoară, parcă zbor precum un fluture și mă bucur că fiecare zi din viața mea este minunată!

Cât și când dormeam? Am avut vreo două zile când am făcut pauză pe la prânz, și am adormit câteva minute pe bancă, în parc. În general, dormeam 5-6 ore, rar 7 ore pe noapte. Totuși, dimineața când suna ceasul , între 4:30 și 5:30, mă trezeam din prima și mă trezeam cu bucurie și entuziasm! Una dintre experiențele absolut minunate pe care le-am trăit și mai intens pe Camino, a fost meditația. Momentele petrecute eu cu mine, în armonie cu tot sunt absolut fabuloase!

Ieri m-am bucurat de meditație într-un loc foarte drag mine. Aproape de granița cu România, în Bulgaria, într-o pădure de pini, deasupra mării. Răcoarea pădurii, mirosul dulce de rășină, pământul moale de sub picioare, acoperit cu ace de pin uscate, conurile care decorau perfect acest cadru feeric, cântecul pescărușilor, briza mării cu miros subtil de alge, marea cu sunetul valurilor domoale, nisipul alb și fin, râsul celor care se jucau fericiți în apă, respirația mea profundă, bătăile inimii, energia, vibrația minunată, lumina caldă și blândă a apusului, căldura dulce a soarelui care mă mângâia pe spate, AICI și ACUM. Și cum poate fi mai bine de atât? Mulțumesc! Mulțumesc! Mulțumesc!

Astăzi am pornit spre casă. Voi ajunge înapoi în Brașov, după aceste trei zile petrecute la mare. Oportunități noi și evenimente absolut minunate mă așteaptă. Te voi ține la curent cu ceea ce se mai întâmplă. Aștept cu drag să îl îmbrățișez pe Mihai și să ne jucăm de-a ce îi place lui. Probabil gătim ceva în bucătăria lui sau construim calea ferată de lemn. Sau facem clătite pe bune? Și cum poate fi mai bine de atât? Vreau să îi dedic timp și să mai învăț câte una-alta de la el. Copiii sunt niște maeștri spirituali absolut minunați! Îți mulțumesc pentru că mă citești și ești alături de mine. Voi continua să îți scriu zilnic, sper, să îți aduc bucurie, să trezesc ceva frumos în tine, să contribui cu ceva frumos în viața ta. Îți mulțumesc pentru că faci parte din viața mea!