Dansul.

Ce mai face Andra? #Dansează!

De când, de unde, cum, ce? Astăzi îți voi povesti despre cum a intrat dansul în viața mea.

Dansam prin casă și aveam 3-4 ani când cream #coregrafii pe melodiile celor de la Phoenix, Pink Floyd, Deep Purple, Vangelis Sau Michael Jackson, ce se asculta prin casă la vremea aceea. Ceva mai târziu, am realizat cele mai cool coregrafii pe Oxigen, Andre, ASIA sau Candy, în scara blocului, alături de fetele din cartier. Deci, cumva, de undeva, dansul există în ADN-ul meu, din totdeauna. De unde, și eu mă întreb, căci nu există dansatori prin familia mea…

Aveam cam 6 ani când #mama a decis să merg la #balet. Era un curs de #DansContemporan și balet, undeva în creierul munților, sus, prin Șcheii Brașovului, unde mergeam în fiecare sâmbătă și duminică. Prietenele mamei își duceau fetele acolo, timp în care activitățile mele de bază erau departe de orice înseamnă feminitate și eleganță : eram cel mai bun portar în echipa de #fotbal a fratelui meu, Andrei , cunoșteam toate posibilitățile de a te urca în toți copacii din cartier, mașinuțele de jucărie erau mai #cool decât păpușile, genunchii și coatele erau pline de zgaibe, semn că forța gravitațională chiar există , iar lista ar putea continua…

Așadar am ajuns la cursuri de #dans… Regulile erau foarte stricte iar programul era destul de intens: 4 ore legate, în fiecare sâmbătă și duminică dimineața, de la 9:00. Făceam vreo 40 de minute până acolo (cu troleibuzul 1până la capăt de linie și apoi pe jos ), iar când încheiam cursurile, adesea mergeam pe jos spre casă… Așa, de relaxare… Costumația era foarte importantă. Voi ține minte toată viața #helanca albă, obligatorie, și #fusta aceea scurtă, în carouri albastre, pe care o primeam de acolo, ștrampii albi și pantofii de lac, tot albi. Da, era musai să am pantofi cu toc (), albi, de lac. Adaug faptul că pe sub helancă, acel elastic lat, strâns pe talie, făcea parte din echipamentul obligatoriu. Dacă, era un #elastic de vreo 5 cm lățime, strâns pe talie, pe care trebuia să îl port la fiecare #antrenament și, teoretic, și acasă.

Dans contemporan și balet… Dădeam cu stângul în dreptul și eram un pic cam pe dinafară la început… Eram pe undeva prin ultimul rând și mă chinuiam să înțeleg poziția aia a 5-a de picioare și ce însemnau cuvintele acelea dubioase: port de bras. Ioi! Mamă, de ce m-ai adus aici?! Totul părea anapoda. Totuși, ceva m-a făcut să merg în continuare la cursurile acestea… Cât? 3 ani. Am ajuns în prima linie, chiar în mijloc (era poziția cea mai bună ), am dansat pe mai multe scene din Brașov County și m-am bucurat de fiecare dată să fiu pe scenă, în lumina reflectoarelor. Emoții? Poate, căci am și acum emoții. Însă când sunt acolo, pe scenă, iubesc fiecare clipă și mă bucur din plin să fiu acolo. Unele dintre cele mai frumoase experiențe le trăiesc pe scenă.

Am plecat de acolo și am intrat în lumea dansului sportiv, unde am stat o perioadă destul de luuuuungă. La momentul acela era o singură școală de #DansSportiv, extrem de renumită în oraș, iar eu am nimerit într-o grupă de adulți, copil fiind. Cine să danseze cu mine? Băieții (15-20 de ani) erau acolo pentru fete (da, se știe ), nu pentru fetițe. Până la urmă, avantaj eu: dansam mereu cu proful sau cu ajutorul lui. Să îți povestesc că el, Csaba, era atât de drăguț și dansa atât de bine și dansa tocmai cu mine? Și că, la un moment dat, proful a oprit muzica, a dat pe toată lumea pe margine și ne-a chemat pe noi doi să dansăm în mijlocul tuturor? Ce se întâmplase? Dansam #Jive și mă lăsam condusă… Pur și simplu urmam pașii de bază și ritmul muzicii, iar Csaba făcea figuri pe care eu nu le învățasem, însă mă lăsam condusă de el. A fost una dintre cele mai wow! experiențe din viața mea. M-am simțit atât de bine să fiu văzută ca un exemplu pentru ceilalți și un motiv de inspirație și motivație. Și da, am înțeles atunci că eu chiar am ceva dans în sânge. Ioi! Dacă ar citi Csaba și profesorii mei de atunci, această postare… Le sunt profund recunoscătoare pentru ceea ce au făcut pentru mine.

Am cochetat în același timp și cu dansuri moderne și dansuri populare românești. Cele din urmă, pentru care am tot respectul și apreciez maxim acești dansatori , pur și simplu nu mi-au ajuns la inimă. Nu mă regăsesc deloc în ritmul specific, în instrumentele muzicale și #muzica în sine… Iar dansurile moderne… Predau acum, pentru copii, deci, ceva, ceva îmi place și în zona aceea.

Am participat la multe concursuri, festivaluri și evenimente cu dansul sportiv. Am câștigat câteva premii faine și am avut parte de experiențe faine în cei vreo 7-8 ani de activitate în domeniul acesta. Am început să predau dans când aveam 16 ani. Din nou, una dintre cele mai frumoase experiențe pe care le-am trăit. Le sunt profund recunoscătoare partenerilor de dans pe care i-am avut în acea perioadă, precum și tuturor instructorilor pe care i-am avut. Cu toții au contribuit la ceea ce sunt astăzi și le mulțumesc și le doresc să li se întoarcă însutit bucuria pe care mi-au adus-o în această viață. Poate ești chiar tu, unul dintre aceștia. Îți mulțumesc!

Am renunțat la dansul sportiv într-un moment tare aiurea pentru mine. Încă mai vindec acea amintire, însă sper că o dată cu aceste rânduri, se va curăța de tot și se va umple de iubire necondiționată. Am suferit mult, am avut nopți multe în care nu am dormit, sau în care mă trezeam noaptea transpirată, cu remușcări și păreri de rău, iar zilnic am acumulat tristețe de zici că adunam pietricele într-un coș… Câte un pic, câte un pic și coșul devenise extrem de greu. Îmi părea extrem de rău pentru decizia luată și pentru felul în care toate acestea s-au petrecut. Voiam să schimb ceva și, mai mult decât atât, voiam să dansez din nou.

Și uite așa, la un moment dat, una dintre fostele cursante de atunci, se mutase spre lumea dansurilor latino. Acum, ea este una dintre cele mai bune prietene ale mele. Prima dată când m-a chemat la curs, am fost prea orgolioasă să accept… A doua oară, am mers. Dorul de dans era prea mare! Am nimerit între oameni faini, am învățat repede ce era de învățat, am trăit experiențe minunate alături de oamenii cu care interacționam în acea perioadă și da, le sunt recunoscătoare tuturor pentru contribuția pe care au avut-o în viața mea! Mulțumesc! Mulțumesc! Mulțumesc!

Mi-am dorit mai mult decât atât, mi-am dorit să predau, să dansez mai multe stiluri de dans, să predau mai multe stiluri de dans, să fac ceva pe cont propriu, să evoluez. Uite, au trecut 9 ani și jumătate de când am deschis școala mea de dans, Artasis Dance Studio. Începutul a fost… Pfff… Bani: 0. Resurse:… Am avut un telefon mobil cu ceva muzică pe el și niște boxe de calculator, ca vai de ele. Am avut încredere totuși că pot… Eram în sala de sport a unei școli generale, iar grupa era mixtă: copii și adulți, toți împreună, vreo 10 oameni. Le sunt recunoscătoare celor care au avut încredere în mine atunci și au și acum. Uite că astăzi, chiar am o prietenă absolut minunată, prima mea elevă de atunci… M-am axat foarte mult pe grupe de copii, a fost o perioadă în care am activat ca instructor de Zumba, am avut și grupe de adulți cu care făceam mai mult dans sportiv, dar și ceva latino.

În toți anii aceștia, de când cu Artasis, am avut parte de experiențe absolut minunate și fericite, dar am și învățat multe, din experiențe pe care nu le-aș considera chiar ușoare… Dar, gata! Am învățat! Mulțumesc! Acum totul vine în viața mea cu ușurință, bucurie și glorie și asta îți doresc și ție! Am participat la foarte multe evenimente de responsabilitate socială, ajutând copii din centrele de plasament, bătrâni din căminele pentru vârstnici, diferite asociații care se ocupă cu copii, tineri și adulți cu autism, sindrom down, schizofrenie și afecțiuni mintale, am plantat copaci în oraș, am organizat flashmob-uri pentru diferite companii etc. Practic, de 9 ani și jumătate tot asta fac, multe activități de voluntariat, cu scopul de a oferi ajutor, inspirație și bucurie cât mai multor oameni.

Ultimii 3 ani, #Artasis s-a concentrat mai mult pe partea de festivaluri și evenimente de profil, în lumea dansurilor latino. Cumva, o lumea a noastră, o nișă a dansatorilor latino. Am avut parte de o colaborare faină, am întâlnit oameni absolut minunați și am avut muuuuuuuulți cursanți alături de care am trăit experiențe minunate : ieșiri la munte, la mare, prin oraș, la cabană, la festivaluri, la concursuri, seri de film, de jocuri, întâlniri pe la unii-alții pe acasă etc. Pe scurt, dans și prietenie și zâmbete multe. Mulțumesc! Mulțumesc! Mulțumesc! Și cum poate fi mai bine de atât?

Îmi pare rău că am fost atât de timidă încât mi-am dorit cumva să rămân în umbră. Ceea ce s-a și întâmplat. În peste 20 de ani de când dansez și fac atât de multe lucruri faine, abia de câteva luni am început să public, puțin câte puțin, din activitățile pe care le fac. Dar cum poate fi mai bine de atât? Mi-am dorit mereu ca lumea în care trăiesc să fie un loc bun, #frumos, #prietenos și eram sigură că dansul este fix această lume. În plus, eram convinsă că prin dans pot aduce #iubire și #fericire pentru cât mai multă lume. Încă mai cred asta.

Doar că atât timp cât dorința aceasta am ținut-o doar pentru mine, am atras, cumva, fix contrariul . Îmi doresc colaborări faine cu dansatori din toată lumea, să vorbim deschis, cu prietenie și iubire indiferent de școala de dans din care provenim, să fim uniți, noi, instructorii de dans, să împărtășim iubirea și pasiunea pentru dans, împreună, în evenimente #wow! Am avut câteva colaborări de acest gen. Câteva. Sper să vină cât mai multe! Multe!

Ce dansează Andra acum? Dansează latino, în mare parte. Îți trimit link-uri către noile cursuri de dans pe care le deschid. Îmi doresc să fac din școala aceasta de dans fix ce ți-am povestit: locul acela unde înveți să dansezi și dansezi cu bucurie și veselie și te simți TU. Este deja acest loc. Vreau să atrag colaborări, să formez oameni care să contribuie la acest vis, astfel încât impactul să fie și mai mare. Vrei să fii parte din această experiență?

De ce dansez și de ce îți recomand să dansezi și tu?

Găsești N articole cu beneficiile dansului, la o simplă căutare pe Google. Îți voi spune ce simt eu când dansez… Pur și simplu sunt într-o lume unde totul este posibil, unde îmi dau voie să simt cu fiecare părticică a corpului meu, unde timpul nu există, unde exprim sentimente pe care încă nu știu să le exprim altfel. Când dansez mă conectez la muzică și la Univers, uit de gândurile aiurea, de maimuța aceea care trăncăne , și sunt eu cu mine și, depinde de dans, și cu partenerul. Am fost selectată să particip la Românii au Talent. Am dat o probă mică, am trecut de partea aceea și acum urmează selecțiile televizate. Am un super concept în minte și m-am bucurat să am ocazia să îl prezint, doar că am fost lăsată baltă, când îmi era lumea mai dragă. Cum poate fi mai bine de atât? Totuși, mă voi duce să dansez cu ceea ce voi reuși să realizez până atunci. Te voi ține la curent cu evoluția lucrurilor. Uite, ar mai fi și altele de povestit, însă scriu de ceva timp aceste rânduri și… Vreau să dansez un pic… Te las să te delectezi cu câteva poze și poate ne vedem și la dans. Îți las și link cu evenimentele despre care ți-am povestit. https://fb.me/e/1rAO5vetphttps://facebook.com/events/s/curs-privat-dans-copii/708727433042048/?ti=cl.

LIKE. LOVE. SHARE. FOLLOW. #cemaifaceandra#beU#happiness#bepositive#dance#dancing#artasISfun#artasISfriends #lovetodance